Oameni câtă frunză și iarbă. Parlamentari, primari din mai multe localități, șefi sau angajați din administrația publică locală (Slobozia și Amara) și județeană, constructori, arhitecți, oameni de afaceri, poliție, jandarmi, pompieri, preoți și, nu în ultimul rând, copii îmbrăcați în costume naționale. Și multe baloane albe. Să nu uităm fanfara. În mijlocul străzii, tronau nelipsitele mese, canapele și umbrele unde oamenii așteptau răbdători momentul festiv.

Evenimentul, anunțat pentru joi, 8 septembrie, la ora 11 fix, avea să întârzie, însă. Mai mult de o jumătate de oră. În sfârșit, începe, dar după slujba de rigoare, bineînțeles. La microfon, o voce plăcută, clară, încearcă să prezinte istoria localității. Patru minute fix. Au urmat discursurile. Primul care a avut onoarea sau ghinionul de a vorbi a fost Ștefan Mușoiu, vicepreședintele Consiliului Județean Ialomița. Au urmat subprefectul Gigi Petre, deputatul Dan Mircea Popescu, arhitectul Ion Vede, unul dintre importanții autori ai reconstrucției moderne a Sloboziei, și primarul orașului Amara, Victor Moraru. Omul cu microfonul, care a făcut deliciul asistenței, a fost viceprimarul orașului Amara, Gheorghe Soholodeanu.

O clădire de peste un milion de euro, pe datorie. O afacere, spune primarul

Așadar, primăria orașului Amara a inaugurat, joi, clădirea în care cei 22 de angajați ai instituției își vor desfășura activitatea, o investiție în valoare de peste un milion de euro.
Clădirea are o înălțime de 13 metri, iar la ora actuală este cea mai înaltă din localitate, fiind realizată în stil baroc. Clădirea a fost preluată de la CEC și reabilitată, iar în prezent are 22 de încăperi, la fiecare etaj existând câte 5 birouri.
Potrivit primarului orașului Amara, prețul de achiziție al clădirii a fost de 800.000 de euro la nivelul anului 2008 (euro era 38.000 lei vechi). Pe 14 septembrie 2008 s-a încheiat contractul, la data semnării achitându-se 400.000 de euro, diferența urmând să fie achitată în patru ani, câte 100.000 de euro pe an.
„Mai avem un an de plătit”, spunea primarul, adică 100.000 de euro. Numai că, s-a împotmolit la mal și a solicitat reprezentanților CEC o reeșalonare a ultimei rate, în două tranșe.
În afară de cei 100.000 de euro, primăria mai are de plătit societății Constrif contravaloarea lucrărilor de reabilitare a clădirii, respectiv 2,2 milioane lei.
În urmă cu câteva zile, când a fost recepționat obiectivul, primăria a plătit 30% din sumă, restul în următorii trei ani.
„Valoarea construcției inițiale, atunci când s-a scos la licitație a fost de aproximativ 1,4 milioane euro. Nu s-a prezentat nimeni, s-a discutat, s-a negociat, s-a scos din nou la licitație și s-a ajuns la această sumă de 800.000 euro. S-a scos la licitație suprafața aproximativă de 1.800 de metri pătrați de construcție, cu aproximativ 500 de euro m.p., plus reabilitarea, în valoare de 22 miliarde lei vechi. Acești bani vor fi achitați la recepția lucrării 30%, diferența urmând să se achite în trei ani”, spunea Victor Moraru.
Așadar, primii bani, respectiv 660.000 lei, au fost plătiți constructorului în urmă cu câteva săptămâni, la recepția clădirii.

Primarul susține că a făcut o „afacere”, atât cu CEC-ul cât și cu constructorul, în condițiile în care sediul vechi „este un dezastru”, iar o reabilitare a lui sau o construcție nouă ar fi costat mai mult.
Primăria a putut realiza această investiție din fonduri proprii, după ce a fost degrevată de anumite cheltuieli prin accesarea de fonduri europene, în ultimii ani atrăgându-se peste 15 milioane de euro. Primele demersuri au fost făcute acum șase ani. Au urmat tatonările, insistențele, negocierile. După trei ani, s-a reușit semnarea contractului….

Voce gâtuită, tremurândă și lacrimi la finalul discursului. Nu, nu a fost Traian Băsescu

După discursurile interminabile ale unora care nu mai pridideau să laude în stânga și-n dreapta reușita primarului de la Amara (recunoaștem și noi că este ceva pe timp de criză), a venit și rândul lui Victor Moraru să se adreseze locuitorilor, amărenilor, așa cum îi place să spună.
În discursul său, edilul nu s-a sfiit să folosească anumite cuvinte, precum sacrificiu sau viitoarele generații, neuitând să prezinte, evident, câteva dintre realizări, ca să nu spună lumea că a luat bani de la drumuri ca să construiască un edificiu care se vrea și punct de atracție turistică.
„(…) Aceste realizări nu reușesc bătând din palme. Este un sacrificiu al nostru, al tuturor, al cetățenilor orașului Amara care au înțeles că după ce am pietruit străzile, după ce am refăcut iluminatul public, după ce am asfaltat o parte din străzi, după ce am înființat serviciul de salubrizare, astăzi cred că noi, toți cetățenii acestui oraș, merităm acest edificiu, merităm să fim mândri că în localitatea noastră s-a construit un astfel de edificiu”.
Cel mai emoționant moment al evenimentului a fost când Victor Moraru a înmânat unui prichindel, pe cât de simpatic pe atât de serios, îmbrăcat aidoma edilului până și cu eșarfa tricoloră, un mesaj din partea actualei generații.
Emoțiile l-au copleșit până și pe primar care, la finalul mesajului, a avut un moment de slăbiciune lacrimogenă, tipic băsesciană, slăbiciune pe care în ultima vreme o întâlnim tot mai des la politicienii emotivi. Glasul tremurat și lacrimile în ochi. Avem mai multe explicații legate de izbucnirea primarului, deși în ultimă instanță pot părea a fi doar emoții specifice unui moment trăit intens.
Una dintre explicații ar fi impresionarea auditoriului, pentru că lacrimile dau întotdeauna bine, iar cea de-a doua, dilema în care se află: să rămână la PSD sau să accepte oferta PDL, având în vedere faptul că la eveniment au participat reprezentanți din ambele partide și majoritatea șefilor de instituții deconcentrate. Ce motiv ar fi avut altfel să vină toți acolo, rupându-și din timpul în care trebuiau să fie la serviciu?
După dezvelirea plăcii de identificare a obiectivului și tăierea panglicii, toți cei prezenți s-au bulucit odată cu preoții care sfințeau edificiul, pe scările alunecoase din interiorul noii clădiri, să vadă minunea, în timp ce afară se desfășura un program artistic. Da, este o primărie frumoasă, impozantă, o mândrie pentru localitate. Recunoaștem importanța instituției pentru locuitorii Amarei și pentru cei care au pus acest proiect în operă, dar nu înțelegem de ce atâta fast, cu ce bani, și pentru care motiv. Au fost cumpărate baloane inscripționate, mouse pad-uri, șampanii personalizate, a fost editată monografia localității pe hârtie cerată, iar la final, atât locuitorii cât și oficialitățile au sărbătorit în stil românesc. Și acestea or fi fost tot pe datorie? Dar, așa cum spunea subprefectul Gigi Petre în discursul său, primarul Victor Moraru a vrut și a putut.