Caloianul și Paparudele au chemat ploaia asupra Bărăganului.

Peste 100 de prichindei din toate părțile județului Ialomița au surprins joi, 3 mai 2012, trecătorii din municipiul Slobozia cu alaiul Caloianului, împlinind astfel un ritual menit să aducă ploaia în prag de vară toridă.

Pentru a recrea magia ritualică a Paparudelor și Caloianului, Muzeul Agriculturii Slobozia alături de Consiliul Județean Ialomița, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Ialomița și Inspectoratul Școlar Județean Ialomița au organizat în cadrul programului  „Ialomița – dintotdeauna pentru totdeauna” o manifestare pe această temă.

Astfel, preșcolari și școlari și-au asumat roluri de bocitoare, preoți sau paparude, purtând pe brațele lor mici sicrie în care așezaseră totemul Caloian realizat de către ei fie din lut, fie din știuleți de porumb. Apoi, după ce au înconjurat biserica, micii șamani  au plecat spre fântâna arteziană din Piața Revoluției, acolo unde au organizat dansurile Paparudelor – cărora li s-au încins tălpile după ce au parcurs tot drumul în picioarele goale, pentru a respecta cu strictețe obiceiul.

În plin soare, pe trotuarul arid al Sloboziei, glasul pătrunzător al copiilor spărgea monotonia orașului, în timp ce trecătorii priveau uimiți și emoționați, unii dintre ei fredonând apoi cântecul ritualic: “Caloiene, iene,  / Trup de daciene, / Te cată mă-ta / Prin pădurea rară / Cu inima amară;  / Te caută mă-ta
Prin pădurea deasă  / Cu inima friptă, arsă  / Şi ea te plânge  / Cu lacrimi de sânge.”

Obiceiuri agrare din Bărăgan – pe străzile Sloboziei

După ce au lăsat în lacul improvizat la fântâna arteziană din Piața Revoluței, copiii s-au întors la Muzeul Agriculturii pentru Pomana Caloianului, o altă datină arhaică specifică acestei zone.

Deoarece Bărăganul este o zonă aridă vara, obiceiurile Caloianul și Paparudele, deși păgâne, s-au păstrat și în vremurile creștine, agricultorii cerând, astfel, mila cerului, oferindu-i în schimb o jertfă simbolică.

„Noi am construit singuri Caloianul, fiecare pe al său, pentru că este un obicei frumos, pe care este bine să îl păstrăm, deoarece face parte din regiunea noastră și ne reprezintă”, a explicat Ionuț, un prichindel de 8 ani, reluându-și imediat locul în rândul alaiului care bocea Caloianul.

Despre Caloian se mai știe că, dacă nu plouă vara, fac un om de lut, care-i dă numele de Caloianul, şi-l dă pe apă, că el ţine ploaia legată. Caloianul e un chip de pământ, cu căciulă de ou roş, îngropat de obicei într-un lan de grâu. Această sărbătoare, după spusele bătrânilor, ar închipui moartea şi învierea lui Iisus Hristos. Se ţine de fete şi de flăcăi, făcând mari veselii în cinstea lui, care a scăpat fetele de robia turcească. Caloianul – această zi se serbează de fete în aducerea aminte a lui Moise, când a fost dat pe apă de mama sa. Legenda despre Caloian: Cică a umblat Dumnezeu pe malul gârlei cu Sfântul Duh. Şi Dumnezeu a luat o bucată de pământ şi l-a frământat, şi l-a făcut un chip de om şi l-a pus la pământ, şi a zis Sfântului Duh: „Însuflă în el!“ Şi Sf. Duh a zis: „Cum să însuflu în el?“ Şi Dumnezeu iarăşi i-a zis: „Însuflă-l!, însuflă-l!“ Şi Sf. Duh a însuflat în chip şi îndată s-a făcut cu viaţă, şi Dumnezeu l-a pus în Rai, i-a dat numele Adam. În Rai a văzut că nu stă bine singur şi a rupt două coaste din el, pe care le-a amestecat cu pământ, frământându-le, şi iarăşi a mai făcut un chip, a poruncit iar Duhului Sfânt ca să însufle în chip, şi îndată s-a făcut cu viaţă, i-a pus numele Iova. Moş Adam şi Iova închipuiesc scaloieni.

Acum, nu ne mai rămâne decât să sperăm că ritualul își va împlini menirea, iar cerurile vor dezlega ploile.