70 de ani de la ruperea alianţei cu puterile Axei. Slobozia, la 29 august 1944

Instituția Prefectului, Consiliul Județean, Garnizoana Slobozia și Primăria Slobozia, împreună cu Episcopia Sloboziei și Călărașilor, au organizat vineri, 29 august, la Cimitirul Internațional al Eroilor din Slobozia, o manifestare prilejuită de împlinirea a 70 de ani de la acțiunile de eliberare a teritoriului național, purtate de armata României în cel de-Al Doilea Război Mondial. Mai precis, 70 de ani de la ruperea alianţei cu puterile Axei, din care făcea parte Germania nazistă, şi intrarea în luptă de partea puterilor aliate.

După intonarea Imnului Național și oficierea serviciului religios, s-a vorbit despre semnificația acestui eveniment, cu referiri și la județul Ialomița, în special Slobozia și Bucu.

„Acum 70 de ani, România a făcut o alegere importantă. A întors armele împotriva Germaniei naziste, s-a alăturat coaliției națiunilor unite, iar în acest fel a prevenit transformarea țării într-un câmp de luptă, a salvat sute de mii de vieți omenești și a contribuit la scurtarea celui de-Al Doilea Război Mondial. Românii, în acel moment, s-au aflat alături de conducătorii lor, ei nu se gândeau că 23 august va însemna comunizarea, ei credeau sincer că, implicându-se în acele acțiuni, vor contribui la restabilirea democrației și refacerea vechilor alianțe. O dovadă a acestei unități o înregistrăm și la Slobozia, în 29 august 1944, atunci când numeroase trupe germane se apropiau de orașul nostru. Puținele unități militare aflate în oraș, ajunse sub conducerea maiorului Caloianu și maiorului Alexandru Rădulescu, au trecut la organizarea rezistenței. Numărul mic al oștenilor a determinat și pe slobozeni să se implice în organizarea apărării. Foarte mulți tineri slobozeni au ajutat trupele române în luptele cu Germania. Primele lupte s-au înregistrat în zona Gării Slobozia și a silozului, acolo unde o companie mică românească a rezistat mai multe ore. Un copil, fiul administratorului spitalului din Slobozia, ajuns peste ani consilierul guvernatorului Mugur Isărescu, Adrian Vasilescu, își amintește cum gloanțele zburau din toate direcțiile. După ce au depășit rezistența din zona Gării, trupele germane au înaintat pe Matei Basarab către Mănăstire, cu luptă. La Mănăstire au loc cele mai îndârjite lupte între trupele române și cele germane, acolo unde a căzut în luptă și un tânăr slobozean, Constantin Vasile. Tot acolo se remarcă și alți slobozeni, Traian Ionescu, Ioana Bazac, Ionescu Elena. Au urmat luptele din zona Podului rutier, apărat de o companie românească, comandantul acesteia, Marcu Ionel, căzând în luptele cu germanii. Puțini oșteni germani au reușit să treacă Ialomița, fiind capturați apoi în zona Călărașiului. Grosul trupelor germane a continuat ofensiva spre pădurea Bucu, acolo unde au avut loc alte lupte și unde, în final, se vor preda și vor fi dezarmați. Puțină lume știe că în spațiul ex-sovietic, cărțile de istorie vorbesc foarte des despre acest moment, 29 august, Slobozia. Cărțile de istorie rusești vorbesc despre o mare răscoală petrecută în lagărul de prizonieri de la Slobozia. Ne spun că prizonierii ar fi dezarmat garda românească și timp de câteva zile au luptat cu germanii. Realitatea este alta. Apropierea trupelor sovietice a speriat pe prizonieri, declarați de către Stalin trădători, ei știau că îi așteaptă o lungă perioadă de detenție în lagărele din Siberia și doreau cu orice preț să câștige o șansă, o nouă șansă. Autoritățile române, la cererea prizonierilor, au acceptat să înarmeze 400 dintre cei 6.000 de prizonieri, care într-adevăr au luptat alături de trupele române, cu germanii. Dar în niciun caz nu poate fi vorba despre o răscoală, așa cum vorbesc cărțile rusești de istorie”, spunea profesorul Vitalie Buzu.

După această evocare a evenimentelor petrecute atunci, a urmat ceremonialul de depunere a coroanelor de flori și defilarea gărzii de onoare.