„Trebuie să învăţăm, pentru a avea o meserie!“

[box color=white]Acestea sunt cuvintele lui Mihai Andrei Căluţă, un prunc de 8 ani, care, având o privire foarte serioasă, mi-a spus că îşi doreşte să înveţe. Alături de Mihai, în sala de studiu a Centrului de Îngrijire de Zi din Slobozia, alţi ochişori se uită la mine şi murmură că sunt de acord cu Mihai.
La Centrul de Zi vin zilnic 48 de elevi, provenind din familii cu venituri reduse, pentru a lua masa de prânz şi pentru a-şi face lecţiile sub îndrumarea educatoarelor care îi ghidează cu multă răbdare printre noţiunile noi pe care le asimilează zilnic.[/box]

Lui Cristian Milea îi plac deopotrivă CRBL şi matematica

Intrând în universul acestor copii, nu am putut sta fără să discut cu unii dintre ei. Primul prichindel pe care l-am abordat a fost Cristian Milea, un puşti de 8 ani, elev în clasa a doua a Şcolii nr. 3 Slobozia şi câştigător, trei ani la rând, al premiului I la concursul de break dance.
„Îmi plac matematica, sportul şi dansul, iar preferatul meu este CRBL. Când voi fi mare vreau să devin poliţist, să-i prind pe oamenii răi“, mi-a mărturisit Cristian, care, în timpul liber, se uită numai la noi mişcări de dans, pe calculator.
După Cristian am vorbit cu Mihai Căluţă, dar şi cu mama acestuia, Anişoara Dobrin, care mi-a spus că este foarte bucuroasă că Mihai vine la Centru, deoarece acasă ea nu ar fi putut să se ocupe îndeaproape de lecţiile copilului pentru că „unele teme sunt dificile, iar acasă mai am un copil de patru ani, care cu greu l-ar fi lăsat pe Mihai să-şi facă lecţiile aşa cum trebuie“. Mihai este tipul de copil matur de la o vârstă foarte mică şi impresionează prin seriozitatea cu care răspunde. „Şi eu tot poliţist vreau să fiu, dar în trupele speciale“, declamă omuleţul care este abia clasa întâi, arătându-mi, mândru, carnetul de note plin cu FB.
Este rândul unei fetiţe să îmi spună de ce învaţă şi ce anume o determină să fie aşa conştiincioasă. Ioana Anton are 9 ani şi este elevă în clasa a treia la Şcoala nr. 4 „Sfântul Ioan Gură de Aur“ din Slobozia şi se vede doctor. „Până acum am luat numai premiul întâi la şcoală şi îmi plac toate materiile, chiar dacă uneori este obositor,“ se confesează micuţa, uitându-se şi la mama ei, care o aprobă. Ioana, sau Oana cum îi spun colegii, mai are trei fraţi, dintre care doi merg la Centrul de Zi, deoarece situaţia de acasă nu este tocmai roz, din punct de vedere financiar.
În toată această poveste, un rol primordial îl au educatoarele, care, patru la număr, se ocupă de aceşti micuţi pentru a le croi o cărare pe care să o poată urma spre a fi mai uşor în viaţă. Carmen Uzun este în Centru de 9 ani, instituţia funcţionând de 10 ani, iar cea mai mare bucurie a sa este că din mâna ei ies oameni de nădejde. „Unii sunt la liceu, alţii lucrează deja fie aici, fie în străinătate. Ne întâlnim uneori pe stradă, dar sunt mulţumită că le pot fi de ajutor“, declară Carmen.

Alin vrea să fie un fotbalist profesionist, iar Larisa are un talent special la pictură

Sunt copii care ştiu să viseze, care speră că învăţând vor avea o şansă în lupta cu viaţa, chiar dacă nu vin din familii cu posibilităţi materiale. Timizi ori înfipţi, serioşi sau zglobii, şcolarii care la orele 13.00 iau cu asalt Centrul de Zi, patronat de Primăria Slobozia, sunt un exemplu pentru toţi aceia care au uitat rolul şcolii.
Alin Doranciu are 13 ani şi este în clasa a şaptea. Vrea să meargă la Liceul Pedagogic şi vine la Centru din clasa întâi. Are note de 9 şi 10 la Biologie, iar cea mai mică notă este un şase la matematică, materie care îi cam dă de furcă. „Eu vreau să devin fotbalist, de la cinci ani joc fotbal, iar acum fac antrenamente la echipa de juniori a Abatorului Slobozia. Unii copii de la bloc mai râdeau la început că vin aici, dar la şcoală eu am mereu temele făcute, pe când ei nu“, afirmă Alin.
Petrică Milea este un alt puşti care ştie ce vrea de la viaţă. „Eu am fost o dată la mare şi atunci am decis să fiu marinar când voi creşte, pentru că îmi place mult marea“, spune Petrică foarte convins şi convingător. El are 12 ani şi vine la Centru încă de când era la grădiniţă.
Larisa Panait, elevă în clasa a cincea, îmi explică, sigură pe ea, că vrea să fie profesoară de română deoarece îi plac mult copiii, iar în timpul liber merge la cercurile de pictură şi informatică de la Palatul Copiilor.
Educatoarea lor, Dorina Bodeanu, precizează că „e foarte frumos să lucrezi cu ei. De la deschiderea Centrului sunt aici şi pot spune că am învăţat şi cu ei pentru a ţine pasul cu noutăţile, dat fiind faptul că sunt pregătită pentru învăţământul preşcolar, dar m-am adaptat. Cea mai mare realizare este în momentul în care copiii merg la liceu“.
Este important de precizat că aceşti copii nu lipsesc nicio zi de la pregătirea temelor în Centru.
Cu siguranţă, orice vor deveni aceste suflete mai târziu, vor fi oameni de nădejde, pentru că ei au înţeles rolul important pe care îl are bunul simţ şi responsabilitatea în viaţa de zi cu zi.